O fetiță de 15 ani îmi vindea mărar în fața pieței, cu mâini crăpate de om bătrân. Când am întrebat-o ce-și dorește de Paște, mi-a răspuns ceva ce m-a făcut să-mi las coșul din mână chiar acolo, pe asfalt…

plecat de acolo cu coșul în mână și cu mintea aiurea. Am condus până acasă fără să mai știu pe unde trec. Șunca aia după care alergasem prin trei magazine mi se părea acum cea mai caraghioasă grijă din lume.

Și seara, în timp ce puneam masa în casa mea caldă, cu de toate, nu mi-am putut scoate din cap fetița de pe pătura decolorată. Mi-am notat pe un bilet adresa pe care mi-o spusese: casa cu trandafiri la poartă, la Săbăoani.

Nu i-am spus nimănui. Dar știam deja că