O fetiță de 15 ani îmi vindea mărar în fața pieței, cu mâini crăpate de om bătrân. Când am întrebat-o ce-și dorește de Paște, mi-a răspuns ceva ce m-a făcut să-mi las coșul din mână chiar acolo, pe asfalt…

doar aia îi place soțului meu. Nu avusesem timp de nimic anul ăsta. Mă certam singură în gând că iar iese un Paște făcut pe fugă.

Și atunci am dat de ea.

Pe o pătură decolorată, întinsă pe asfaltul rece de lângă intrare, avea câteva legături de pătrunjel, de ceapă verde și de mărar, ude încă de rouă. Atât. O copilă cu o geacă subțire, cu părul prins într-o coadă, care se ridica în picioare de fiecare dată când trecea cineva pe lângă ea.

— Luați mărar, doamnă? E de la