crescut — spuse el.
Ana îl privi cu ochii plini de lacrimi.
— Tu nu știi asta.
Victor încremeni.
— Ana…
— Nu-mi spune că am crescut. Nu ai fost acolo să vezi.
Nu îl îmbrățișă.
În schimb, scoase telefonul.
Îi arătă o fotografie.
Era ea la doisprezece ani, în rochie neagră, lângă mormântul lui.
— Asta am fost eu când tu erai viu.
Victor începu să plângă.
Ana însă continuă:
— Nu știu dacă într-o zi o să te pot ierta. Dar dacă vrei să existe vreodată ceva între noi, nu mai minți niciodată.
Au