simțit un amestec de ușurare și teamă. Banii nu rezolvau totul, dar îi dădeau timp. Și timp însemna viață.
Bunicul lui Vlad a fost greu de convins. A privit-o pe Alina lung, cu ochi de om care a văzut prea multe minciuni. Dar Alina a vorbit calm, clar, fără să joace teatru. Despre cărți. Despre muncă. Despre cum nu toți oamenii cad pentru că merită.
După cinci minute, bătrânul a încuviințat.
Zilele au trecut. Alina a început să doarmă într-o cameră curată, să mănânce la masă, să meargă la avocat.