„Nu ești orb; nevasta ta îți pune ceva în băutură,” i-a spus bătrâna miliardarului.

era liniștit. Prea liniștit.

Au mers încet până la ușă. Ana s-a oprit.

„De aici…” a spus ea, aproape fără glas.

Gheorghe a întins mâna și a atins clanța. Pentru o clipă, a ezitat. Nu din frică. Din durere.

Apoi a apăsat.

Ușa nu era încuiată.

S-a deschis ușor.

Vocea ei s-a auzit prima.

„Încă puțin și totul e al nostru…”

Un râs de bărbat i-a răspuns.

„Bătrânul nici nu știe ce-l lovește.”

Gheorghe a pășit înăuntru.

„Ba știe.”

Tăcerea a căzut ca un trăsnet.

Soția lui a scos un