faptului că mi-am dat seama că mă uitam prea mult la clădiri și prea puțin la oamenii care le ridică.
În după-amiaza aceea, Marcel a ajuns la spital.
Când a intrat în salon, fetița lui stătea în pat, iar soția lui lângă ea.
— Tati!
Copila a întins brațele spre el.
Marcel a îmbrățișat-o și, pentru prima dată după multe ore, a simțit că poate respira.
Din fericire, medicii avuseseră dreptate. După câteva zile de tratament, starea fetei s-a îmbunătățit și a putut merge acasă.
Marcel s-a întors apoi la muncă.