Muncitorul și-a ascuns repede pâinea cu pateu când și-a văzut patronul venind spre el. Era convins că va fi certat. Dar când omul de afaceri s-a oprit în fața lui și a văzut ce mânca, a făcut ceva ce i-a lăsat pe ceilalți muncitori fără cuvinte…

neterminată.

Firma îi purta numele. El semna contractele, negocia proiectele și încasa profiturile.

Dar oamenii din fața lui ridicau clădirile.

Oameni care veneau la muncă după nopți nedormite, cu rate, copii bolnavi și probleme despre care nimeni nu îi întreba.

— Cred că am uitat de unde am plecat, a spus încet.

Marcel a încercat să zâmbească.

— Se mai întâmplă.

Daniel și-a pus sacoul pe braț.

— Mergi la fata ta.

— Și mâine?

— Mâine stai cu familia.

— Dar salariul…

— Va fi plătit. Te întorci când copilul e bine.

Marcel și-a frecat palmele