Muncitorul și-a ascuns repede pâinea cu pateu când și-a văzut patronul venind spre el. Era convins că va fi certat. Dar când omul de afaceri s-a oprit în fața lui și a văzut ce mânca, a făcut ceva ce i-a lăsat pe ceilalți muncitori fără cuvinte…

să vin aici.

Marcel a rămas tăcut.

Daniel și-a coborât privirea spre pâinea rămasă pe șervet.

— Tata a fost zidar, a spus el după câteva clipe. Când eram copil, venea acasă exact așa cum ești tu acum. Haine pline de ciment, mâini crăpate și câte o bucată de pâine rămasă prin buzunar.

Marcel îl asculta fără să spună nimic.

— Mama îl întreba de ce n-a mâncat. El spunea mereu că nu i-a fost foame. Abia mai târziu am înțeles adevărul. Uneori păstra mâncarea pentru noi.

Daniel a privit spre clădirea