fugit spre sală, aproape izbucnind în plâns.
Când a deschis ușa, fata respira deja vizibil. Slab, dar respira.
— Mă auzi? a spus, apropiindu-se. Dacă mă auzi, clipește.
După câteva secunde care au părut o veșnicie, pleoapele miresei au tremurat.
Și s-au deschis.
Privirea era încețoșată. Speriată.
— Unde… sunt? a șoptit abia auzit.
Infirmiera a simțit că o podidește plânsul.
— Ești la spital. Ești în siguranță.
A apăsat butonul de alarmă și a strigat pe hol. De data asta nu a mai cerut voie nimănui.
Medicii au venit în