Milionar deghizat în taximetrist, își duce propria soție cu taxiul

anii care trec uneori prea repede și alteori par imposibil de dus.

Între cuvintele noastre plutea ceva mai profund decât regretul.

Nu era dorința de a repara trecutul. Nu era încercarea de a recupera ce se pierduse. Era doar recunoașterea calmă că unele iubiri, chiar neîmplinite, pot avea un rost. Nu pentru că rămân lângă noi, ci pentru că ne schimbă direcția.

Când am ieșit din cafenea, ninsoarea se întețise.

Trecătorii mergeau grăbiți, ascunși sub umbrele, iar luminile orașului se topeau în ceața cenușie. Marian a rămas în spatele geamului.