Mi-am văzut fosta soție adunând PET-uri și doze de pe marginea unui drum județean

orice.

Pentru că era adevărat.

Încercase.

Iar eu refuzasem să ascult.

Au urmat luni dificile.

Lucia nu m-a iertat imediat.

Nici nu avea de ce.

Dar mi-a permis să-mi cunosc fiii.

Am început cu vizite scurte.

Apoi plimbări în parc.

Apoi weekenduri.

Încet.

Cu răbdare.

Într-o după-amiază, unul dintre băieți a făcut primii pași spre mine.

L-am prins înainte să cadă.

Și am început să plâng.

Lucia stătea în prag și privea.

Nu a spus nimic.

Dar nici nu s-a întors.

Un an mai târziu, viața noastră era diferită.

Nu