și voia să stea acolo până când lucrurile se linișteau.
Înainte să plece, Mara a scos ceva din buzunar.
Era un desen împăturit.
Trei siluete mici lângă un dreptunghi mare, verde.
— Asta ești tu, mi-a explicat.
— Și dreptunghiul?
M-a privit de parcă întrebarea era absurdă.
— Tomberonul.
Am păstrat desenul.
Îl am și acum într-un sertar din bucătărie.
Iar tomberonul acela a rămas mult timp lângă poartă, exact ca înainte.
Numai că nu l-am mai privit niciodată ca pe un simplu tomberon.
Pentru mine a rămas locul în care două fetițe