— Mamă… să nu ai încredere în Vlad, a șoptit ea. Știa.
Cuvintele au căzut greu.
La zece seara, Ion a intrat pe ușă fără să bată. Înalt, tăcut, cu aceeași privire pe care o avea tata când se pregătea de furtună.
S-a uitat la Ana. Maxilarul i s-a încleștat.
— Cine?
— Mirela. Și Vlad știa, am spus.
Ion a dat din cap.
— Atunci facem cum ne-a învățat bunicul.
Ana mi-a arătat, cu mâna bună, unde ascunsese copiile documentelor. În căptușeala genții. Contracte false.