”Mi-am găsit fiica în pădure, aproape fără viață”

— Mamă… să nu ai încredere în Vlad, a șoptit ea. Știa.

 

Cuvintele au căzut greu.

 

La zece seara, Ion a intrat pe ușă fără să bată. Înalt, tăcut, cu aceeași privire pe care o avea tata când se pregătea de furtună.

 

S-a uitat la Ana. Maxilarul i s-a încleștat.

 

— Cine?

 

— Mirela. Și Vlad știa, am spus.

 

Ion a dat din cap.

 

— Atunci facem cum ne-a învățat bunicul.

 

Ana mi-a arătat, cu mâna bună, unde ascunsese copiile documentelor. În căptușeala genții. Contracte false.