era făcut la comandă.
Cu câteva minute înainte aș fi făcut orice să nu le murdăresc.
Mi-am scos sacoul.
L-am așezat pe iarbă.
Apoi am intrat încet în baltă.
Noroiul rece mi-a acoperit pantofii.
Cei trei copii mă priveau fără să clipească.
Am luat o mână de noroi și am aruncat-o ușor spre gemeni.
Pentru o secundă s-a făcut liniște.
Apoi au izbucnit toți trei în hohote de râs.
Ana alergă direct spre mine și mă îmbrățișă.
— Tati… chiar ai voie?
Am râs și eu.
Poate pentru prima dată după