Mi-am concediat bona pe loc după ce mi-am găsit copiii jucându-se în noroi, convins că le distruge educația… dar câteva minute mai târziu aveam să descopăr că eu eram cel care le furase cea mai frumoasă parte a copilăriei.

cereau iertare…

…pentru că fuseseră copii.

Am privit spre Irina.

Ținea încă banii în mână.

Nici măcar nu-i băgase în buzunar.

Am întins mâna.

— Dați-mi-i înapoi.

Ea mă privi surprinsă.

Am luat bancnotele și le-am băgat în portofel.

Apoi am rupt încet hârtia pe care scrisesem concedierea.

— Îmi pare rău.

Nu doar pentru astăzi.

Pentru toate zilele în care am confundat ordinea cu iubirea.

Irina zâmbi pentru prima dată.

— Niciodată nu este prea târziu.

Am privit spre baltă.

Pantofii mei costau mai mult decât câștiga un om într-o lună.

Costumul