alerga!”
„Nu te murdări!”
„Nu pune mâna acolo!”
„La noi în casă nu se face mizerie!”
Mi-am amintit că și eu priveam mereu în jos când vorbea cu mine.
Exact cum făcea acum Ana.
Am simțit că mi se taie respirația.
— Tati…
Vocea Anei era aproape o șoaptă.
— Noi n-am vrut să stricăm gazonul.
Am înghițit cu greu.
— Știu…
— Dacă vrei, îl curățăm noi.
Unul dintre gemeni ridică și el mâna.
— Promitem că nu mai intrăm în baltă…
În clipa aceea am înțeles.
Nu noroiul era problema.
Copiii mei își