râsete.
Opt perechi de brațe care se întindeau spre noi.
Opt personalități complet diferite.
Speranța, cea mai mică dintre toți la naștere, a devenit copilul care alerga cel mai repede prin casă.
La cinci ani, era imposibil s-o faci să stea locului.
Într-o zi m-a întrebat:
— Mami, e adevărat că pe mine nu mă știa nimeni?
Am râs.
— Cum adică?
— Că doctorii nu știau că sunt în burtică.
M-am așezat lângă ea.
— Nu te văzuseră bine.
— Deci m-am ascuns?
— Cam așa ceva.
Zâmbi mândră.
— I-am păcălit.
Am izbucnit în râs.