întors privirea spre mine.
— Tu l-ai convins!
Am clătinat încet din cap.
— Nu am știut nimic.
Și era adevărul.
Bunicul nu-mi spusese niciun cuvânt.
Probabil știa că aș fi încercat să-l opresc.
Lidia a plecat trântind ușa.
Nici măcar nu a rămas până la sfârșitul citirii testamentului.
După câteva săptămâni, a deschis proces.
L-a pierdut.
Judecătorul a confirmat că dorința bunicului fusese exprimată clar și respectase toate cerințele legale.
În primăvara următoare, am ieșit cu copiii pe câmp, la prima semănare după moartea bunicului.
Cel mai mic dintre ei m-a