noaptea cum plânge.”
Am simțit cum mi se strânge stomacul. Am privit pe geam, la blocurile cenușii, cu balcoane închise cu termopan ieftin.
„Și o să fie”, i-am spus. „Nu azi. Dar o să fie.”
Când am ajuns, m-a dus într-un bloc cu miros de varză fiartă și detergent ieftin. Liftul nu mergea. Am urcat patru etaje pe scări.
Ușa s-a deschis încet. Elena era slabă, palidă, cu un pulover prea mare pe ea. Când m-a văzut, s-a speriat.
„Andrei… cine e domnul?”
„E omul cu pâinea”, a spus el