„Mami n-a prea mâncat azi… Aveți cumva niște pâine pe care s-o împărțim”

noaptea cum plânge.”

Am simțit cum mi se strânge stomacul. Am privit pe geam, la blocurile cenușii, cu balcoane închise cu termopan ieftin.

„Și o să fie”, i-am spus. „Nu azi. Dar o să fie.”

Când am ajuns, m-a dus într-un bloc cu miros de varză fiartă și detergent ieftin. Liftul nu mergea. Am urcat patru etaje pe scări.

Ușa s-a deschis încet. Elena era slabă, palidă, cu un pulover prea mare pe ea. Când m-a văzut, s-a speriat.

„Andrei… cine e domnul?”

„E omul cu pâinea”, a spus el