pentru prima dată când vorbeam despre incident.
— Bine.
Au trecut aproape patru luni până când mama a cerut să mă vadă fără Mariana.
Ne-am întâlnit într-o cafenea.
— Îmi lipsește Sofia — spuse.
— Știu.
— Am greșit.
Am așteptat.
— Nu trebuia să chem poliția.
— Și?
Mama oftă.
— Nu trebuia să-i spun că n-o vei mai iubi.
Asta conta mai mult.
— De ce ai făcut-o?
— Pentru că eram furioasă și voiam s-o sperii ca să mă asculte.
— Exact asta este problema.
Mama dădu din cap.
— Înțeleg acum.
Nu i-am dat cheia casei înapoi.
Nu