că va fi luată de lângă mama ei.
Mariana începu să ridice vocea.
Am închis.
În aceeași zi am făcut două lucruri.
Mai întâi, am programat-o pe Sofia la un psiholog pentru copii.
De când se întâmplase incidentul, începuse să mă întrebe de mai multe ori pe zi:
— Mami, sigur nu vine poliția?
Și dacă ieșeam din cameră, mă urmărea uneori doar ca să verifice că nu plecam.
Al doilea lucru a fost să discut cu un avocat.
Nu voiam răzbunare.
Voiam limite care să nu mai depindă de faptul