„MAMĂ, SĂ NU DESCHIZI OCHII”

tremura atât de tare încât îi simțeam frica în toată mâna.

 

Atunci am realizat ceva cumplit.

El știa de mult.

Un copil de opt ani trăia cu secretul ăsta singur.

Și nimeni nu-l protejase.

„Mamă…” a șoptit Vlad atât de încet încât abia l-am auzit. „Te rog…”

În vocea lui era disperare.

Atunci ceva din mine s-a rupt.

Nu mai puteam sta întinsă.

Nu mai puteam juca teatru.

Pentru copilul meu trebuia să lupt.

Mi-am mișcat degetele foarte ușor.

Vlad a tresărit.

Apoi am deschis ochii.

Bianca a scăpat