minute după aceea, Ovidiu a intrat în bucătărie.
— De ce nu ești gata? Vin oamenii la zece.
Am pus ceașca jos.
— Nu mai vin.
S-a oprit.
— Cum adică?
— Am anulat întâlnirea.
Pentru câteva secunde m-a privit de parcă vorbeam într-o limbă străină.
— Ai făcut ce?!
— Nu vând casa.
— Elena, am discutat deja!
— Nu. Tu ai discutat. Tu ai hotărât. Eu am ascultat.
Chipul i s-a schimbat.
— Iar începi cu prostiile astea sentimentale? Este o casă veche. O vindem, luăm banii și facem ceva util cu ei.
— Ce anume?
— Știi foarte