acoperit trotuarele.
Bunica m-a găsit la masă, în timp ce fiul vecinei desena cu creioane colorate. Mă desenase într-o mașină veche, cu un soare uriaș deasupra.
— Asta ești tu, mi-a spus copilul. Conduci spre un loc unde nimeni nu țipă.
Am zâmbit.
— Îmi place locul acela.
Bunica a lăsat lângă desen ceașca de ceai.
— Și mie.
Într-o seară, după aproape șase luni, mama mi-a trimis un mesaj.
„Putem vorbi? Mi-e dor de tine. Am făcut greșeli. Vino acasă.”
Am privit ecranul mult timp.
Nu mai simțeam furie.
Doar oboseală.
I-am