Am închis.
După câteva minute, mama a sunat. Era la ea acasă, în aceeași bucătărie în care, cu ani în urmă, îmi spusese că studiile mele sunt o pierdere de timp.
— Ai de gând să ne distrugi reputația? a întrebat.
— Reputația voastră nu am construit-o eu.
— Străinii nu înțeleg relațiile noastre.
— Eu le înțeleg foarte bine.
A oftat teatral.
— Ai primit atenția pe care o doreai. Acum spune-le că a fost o glumă.
— Nu voi minți pentru tine.
— După tot ce am făcut pentru tine?
Am simțit vechea vinovăție urcându-mi