noaptea aceea am dormit în camera copilăriei mele.
Dimineața, tata mi-a bătut încet în ușă.
— Dormi?
— Nu prea.
A intrat și s-a așezat pe marginea patului.
— Nu vreau să-ți abandonezi viața pentru mine.
— Și eu nu vreau să mai aflu după șase luni că ești bolnav.
— Corect.
— O să vorbesc la serviciu. Pot lucra câteva zile de acasă și o să vin mai des. La următorul drum la Iași merg eu cu tine.
A vrut să protesteze.
— Nu negociem.
A zâmbit.
— Asta ai de la maică-ta.
— Din păcate.
Din bucătărie