„Și eu am crezut,” i-am răspuns. „Până am înțeles că succesul înseamnă să vină cineva la tine noaptea, speriat de un coșmar, și să știe că ești acolo.”
Tăcerea s-a așternut blând.
Nu mai era tensiune.
Doar adevăr.
Mama s-a ridicat, s-a apropiat de Andreea.
„Ai grijă de el,” a spus.
Andreea a zâmbit.
„Avem grijă unul de altul.”
La plecare, mama s-a oprit în prag.
Nu și-a cerut scuze direct. Nu era genul.
Dar a spus:
„Dacă aveți nevoie de ceva… știi unde mă găsești.”
Nu era vorba de