protejeze de adevăr.
Bunicul încercase să-mi ofere o ultimă noapte normală.
Și amândoi făcuseră greșeala pe care o fac uneori adulții când iubesc un copil:
hotărâseră că este mai bine să nu-i spună nimic.
În noaptea aceea n-am dormit singură cu bunicul.
Mama a rămas cu noi.
Am întins încă o pătură pe podea, am stins luminile și am stat toți trei lângă fereastră.
La început nu s-a întâmplat nimic.
— Bunicule, cred că stelele tale au uitat să vină.
— Au întârziat. Probabil au prins trafic.
Mama râse.