adevăr.
Mi-a explicat lucrurile într-un mod pe care un copil de nouă ani îl putea înțelege.
Bunicul era foarte bolnav.
Medicii urmau să încerce să-l ajute.
Dar exista posibilitatea ca el să nu mai fie niciodată exact cum fusese înainte.
Am plâns.
M-am supărat.
Am întrebat de zece ori dacă va muri.
Mama nu mi-a promis că nu.
Mi-a spus doar:
— Nu știm cât timp avem. De aceea trebuie să-l folosim bine.
Bunicul s-a întors acasă după aproape două săptămâni.
Mai slab.
Mai obosit.
Dar încă bunicul meu.
În lunile