M-au concediat după douăzeci de ani pentru că eram „inutilă”, iar când am ieșit din clădire, directorul a încetat să zâmbească

lunar. O singură întâlnire și eliminăm grăsimea veche.

—Și Marcela ce va face? a întrebat cineva.

—Probabil va vinde prăjituri pe internet.

Au izbucnit toți în râs.

Am rămas nemișcată pe hol, cu dosarul strâns la piept. Mirosul de cafea arsă mi-a întors stomacul pe dos.

În acea companie îmi sacrificasem zilele de naștere, vacanțele și chiar căsnicia. Când fostul meu soț îmi spusese că Novatek ocupa mereu primul loc, nu avusese dreptate. Ocupa tot locul.

Am continuat să merg.

În mașină, la ora zece fără un sfert, am deschis