M-au concediat după douăzeci de ani pentru că eram „inutilă”, iar când am ieșit din clădire, directorul a încetat să zâmbească

spus că o va face numai dacă îl întâlnim personal, pentru că îi este teamă…

Ușa biroului s-a deschis brusc, iar femeia care a intrat ținea în mână un plic sigilat. Fața ei era albă.

—Domnule Ionescu, trebuie să vedeți ce am găsit înainte să ajungă la Rodrigo…

PARTEA 3

Femeia era Patricia, iar plicul pe care îl ținea tremura între degete. Era marți, ora unsprezece și treizeci, în biroul meu de la Nexora, iar ploaia lovea ferestrele ca niște boabe de nisip.

—De ce ai venit aici? am întrebat.