a continuat:
— Știa că nu poate intra pur și simplu în viața ta și să spună: „Sunt tatăl tău.”
Se temea că îl vei respinge.
Așa că a inventat povestea cu fiica pierdută.
Voia doar să petreacă puțin timp cu tine.
Măcar la sfârșitul vieții.
Lacrimile îmi curgeau fără oprire.
— De ce nu mi-a spus adevărul?
Avocatul mi-a întins ultima scrisoare.
Era adresată mie.
Am desfăcut-o încet.
„Dacă citești aceste rânduri, înseamnă că am plecat.
Te-am recunoscut din prima clipă.
Ai zâmbetul mamei tale.
Dar nu voiam să-ți răpesc dreptul