M-am întors acasă și am descoperit că fiicei mele îi lipseau aproape toți dinții de lapte

se oprească.

— Credeam că așa sunt toate mamele, mi-a spus.

Atunci am înțeles și de ce o apăra atât de repede.

Normalizase totul.

Două luni mai târziu, Emilia a avut serbarea școlară.

Înainte să plecăm, s-a uitat în oglindă.

Îi crescuseră deja doi dinți permanenți.

Golurile încă se vedeau.

— Mami?

— Da?

— Pot să zâmbesc cu gura deschisă în poză?

Am simțit un nod în gât.

— Poți să zâmbești exact cum vrei tu.

După serbare am făcut o fotografie în trei.

Eu, Andrei și Emilia.

Ea era în mijloc.

Zâmbea larg.