se oprească.
— Credeam că așa sunt toate mamele, mi-a spus.
Atunci am înțeles și de ce o apăra atât de repede.
Normalizase totul.
Două luni mai târziu, Emilia a avut serbarea școlară.
Înainte să plecăm, s-a uitat în oglindă.
Îi crescuseră deja doi dinți permanenți.
Golurile încă se vedeau.
— Mami?
— Da?
— Pot să zâmbesc cu gura deschisă în poză?
Am simțit un nod în gât.
— Poți să zâmbești exact cum vrei tu.
După serbare am făcut o fotografie în trei.
Eu, Andrei și Emilia.
Ea era în mijloc.
Zâmbea larg.