M-am dus la spital ca să-i fac o surpriză soțului meu la serviciu

— Bogdan, eu am crezut că nu mai vrei să fii acasă.

A ridicat brusc privirea.

— Ce?

— Ai ratat aniversarea noastră. Ziua Marei. Sărbătorile. Nu veneai acasă. Nu vorbeai cu mine. Au existat nopți în care m-am întrebat dacă mai vrei familia asta.

A început să plângă.

Același tremur al umerilor pe care îl văzusem în dormitor.

Doar că de data aceasta nu și-a mai șters lacrimile înainte să mă uit la el.

— Mi-a fost frică, spuse.

A fost prima dată când l-am auzit spunând asta.

Nu „sunt obosit”.

Nu „a