într-o zi copiii mei vor veni să-și ceară iertare, te rog să-i asculți.
Nu pentru ei.
Pentru tine.
Nu lăsa amărăciunea să-ți fure anii care ți-au rămas.
Cu toată dragostea pe care am purtat-o în suflet încă din 1972,
Garrett.”
Am strâns scrisoarea la piept.
Au trecut aproape șase luni până când soneria casei a sunat.
În prag stăteau fiica și fiul lui Garrett.
Nu mai aveau privirea rece din ziua în care mă alungaseră.
Fiica lui plângea.
— Am găsit ultima înregistrare făcută de tata.
Mi-a întins un stick de