ani în urmă, că ar fi fost perfect pentru doi bătrâni care încă se țin de mână.
Am intrat.
Totul era pregătit.
Fotografiile noastre.
Albumul de nuntă.
Scaunul lui preferat.
Iar pe măsuța din sufragerie era al doilea plic.
L-am deschis.
„Știu că vei spune că nu aveai nevoie de nimic din toate astea.
Dar eu aveam nevoie să știu că vei fi în siguranță.
Nu am putut să-ți ofer cei cincizeci de ani pe care i-am pierdut.
Îți ofer însă liniștea pe care o meriți.
Și încă ceva…
Dacă