capete altă formă.
— Emily știe?
— Nu cred.
— Laura vrea s-o vadă?
— Da. Dar nu a vrut să apară pur și simplu la școală sau la voi acasă. I-am spus să nu facă asta.
Pentru prima dată în acea zi am fost recunoscătoare surorii mele.
Emily avea unsprezece ani.
Nu avea nevoie ca doi adulți să-i distrugă într-o după-amiază întreaga poveste despre propria viață.
— Ce fac acum?
Rachel îmi strânse mâna.
— Vorbești cu un avocat înainte să faci orice.
În aceeași după-amiază am făcut exact asta.
Avocata mi-a spus ceva ce