M-am căsătorit cu un deținut pentru bani, în timp ce ispășea o pedeapsă de doisprezece ani

timp.

Am ridicat o sprânceană.

— Ai ascuns un secret uriaș.

— Da. Dar nu pentru că nu aveam încredere în tine. Ci pentru că voiam să ai șansa să pleci, dacă într-o zi ai fi vrut.

Am rupt contractul în două.

— Nu mai am nevoie de el.

Câteva luni mai târziu, ne-am căsătorit din nou. De data aceasta nu într-o sală rece din penitenciar, ci în curtea unei case de la marginea Brașovului, înconjurați de oamenii care ne susținuseră când nimeni altcineva nu o făcea.

Nu am purtat o rochie scumpă,