timp.
Am ridicat o sprânceană.
— Ai ascuns un secret uriaș.
— Da. Dar nu pentru că nu aveam încredere în tine. Ci pentru că voiam să ai șansa să pleci, dacă într-o zi ai fi vrut.
Am rupt contractul în două.
— Nu mai am nevoie de el.
Câteva luni mai târziu, ne-am căsătorit din nou. De data aceasta nu într-o sală rece din penitenciar, ci în curtea unei case de la marginea Brașovului, înconjurați de oamenii care ne susținuseră când nimeni altcineva nu o făcea.
Nu am purtat o rochie scumpă,