murit sub ochii mei.
Omul pe care îl pierdusem în tinerețe și îl regăsisem după o jumătate de secol plecase din nou.
După înmormântare m-am întors acasă.
Credeam că cei doi copii ai lui îmi vor da timp să-mi iau rămas-bun.
Dar, după douăzeci de minute, Victoria a intrat în sufragerie cu o mapă de documente.
Adam stătea lângă ea.
— Mary, trebuie să pleci.
Nu-mi venea să cred ce auzeam.
— Ce?
— Casa aparține unui fond de familie.
M-am uitat la documente.
— Dar sunt soția tatălui vostru.
M-a privit rece.
— Ai