doamnei Dumitrescu, m-a condus imediat într-un birou mic unde un bărbat în vârstă, cu ochelari subțiri, s-a ridicat în picioare.
— Domnul Stan Pavel?
Am dat din cap.
El a oftat încet.
— Speram să nu ajungem aici atât de repede.
Mi-a făcut semn să mă așez.
Apoi a scos o mapă groasă.
— Doamna Dumitrescu a modificat testamentul acum două luni.
Am clipit confuz.
— Eu nu vreau nimic de la ea.
Notarul m-a privit lung.
— Tocmai de aceea a avut încredere în dumneata.
A deschis dosarul și a împins spre mine câteva