M-am angajat șofer personal pentru o văduvă bogată pentru că aveam nevoie disperată de bani

înainte să vorbească.”

M-am lăsat pe spate în scaun.

În oglinda retrovizoare mi-am văzut fața: epuizată, îmbătrânită înainte de vreme.

Exact.

Perfect pentru rolul hoțului.

La finalul biletului era o adresă și încă o propoziție.

„Mergi la notarul meu înainte să te întorci acasă.”

Sub semnătură, aproape tremurat:

„Îmi pare rău.”

Am stat acolo aproape zece minute fără să mă mișc.

Apoi am pornit motorul și am condus direct spre adresa respectivă.

Biroul notarului era într-o clădire veche din centrul Bucureștiului.

Secretara părea că mă aștepta.

Când i-am spus numele