înainte să vorbească.”
M-am lăsat pe spate în scaun.
În oglinda retrovizoare mi-am văzut fața: epuizată, îmbătrânită înainte de vreme.
Exact.
Perfect pentru rolul hoțului.
La finalul biletului era o adresă și încă o propoziție.
„Mergi la notarul meu înainte să te întorci acasă.”
Sub semnătură, aproape tremurat:
„Îmi pare rău.”
Am stat acolo aproape zece minute fără să mă mișc.
Apoi am pornit motorul și am condus direct spre adresa respectivă.
Biroul notarului era într-o clădire veche din centrul Bucureștiului.
Secretara părea că mă aștepta.
Când i-am spus numele