M-a lăsat când eram însărcinată…

un mormânt și întrebări fără răspuns.

Operația a continuat încă două ore.

La final, Andrei era stabil. Intubat. În viață.

Când a ieșit din sală, halatul îi era pătat de sânge, iar picioarele îi tremurau.

Pe hol, pe un scaun de plastic, stătea Matei.

Avea șapte ani. Ochii mari. Neliniștiți.

Când a văzut-o, a sărit în picioare.

— Mami!

L-a strâns în brațe cu toată puterea.

— Ești bine? l-a întrebat ea, mângâindu-i părul.

— Da… Eu eram la clubul de fotbal. Și un domn m-a întrebat dacă eu sunt Matei Popescu. A