M-a lăsat când eram însărcinată…

poți șterge șapte ani, Andrei, a spus ea calm. Dar poți fi prezent de acum înainte. Pentru el. Nu pentru mine.

Lacrimile i-au curs pe obraji.

Câteva săptămâni mai târziu, Andrei mergea sprijinit, încă slăbit, în parc.

Matei alerga în fața lui, râzând.

Laura îi privea de pe bancă.

Nu mai simțea ură.

Nu mai simțea nici iubire.

Simțea pace.

Viața nu îi dăduse un drum ușor. Îi dăduse rate de plătit, nopți nedormite, priviri care judecau și multă oboseală.

Dar îi dăduse și putere.

Un copil minunat.

O carieră