clătină din cap.
— Am chemat oamenii potriviți. Atât.
— Majoritatea ar fi intrat în panică.
— Am fost căsătorită cu Radu. Sunt obișnuită să funcționez în timp ce mi-e frică.
Gustav deveni serios.
— Îmi pare rău pentru ce ai descoperit.
Diana privi spre fereastră.
— Eu nu.
El ridică sprâncenele.
— Nu?
— Îmi pare rău că am trăit atât timp fără să știu. Nu că am aflat.
La un an după noaptea aceea, Diana lucra din nou.
Nu la morgă.
Se întorsese în educație, de data aceasta într-un centru pentru copii unde nimeni nu