Lenuța mătura curtea când cineva a bătut la poartă

fără filtre.

Când autobuzul a pornit din stație, Lenuța a privit-o pe fată-sa. Nu mai era bosumflată. Nu mai părea copil.

— Mamă… — a spus Iulia încet — cred că uneori trebuie să te faci de râs ca să găsești ceva adevărat.

Lenuța a dat din cap.

— Adevărul nu are nevoie de Photoshop.

Două luni mai târziu, Marian a revenit.

Fără papion.

Cu flori simple din piață.

Nu au făcut nuntă mare. Nici nu s-au grăbit.

Au început cu drumuri dese între sat și oraș.

Cu sinceritate.

Cu rate plătite la timp.