Le-am crescut pe cele trei fiice rămase orfane ale fratelui meu timp de 15 ani

se auzeau vocile fetelor.

Fetele mele.

— Citește scrisoarea.

Am desfăcut foaia.

Primele rânduri erau scrise de soția lui.

Nu de el.

„Dacă citești asta, înseamnă că probabil nu mai sunt aici.”

M-am oprit.

— De unde ai asta?

— Continuă.

Am citit.

Scrisoarea fusese scrisă cu două luni înainte de accident.

Cumnata mea povestea că fusese diagnosticată cu o boală gravă. Medicii îi dăduseră puțin timp. Nu le spusese fetelor și mă rugase ca, dacă se întâmpla ceva, să le protejez.

Dar apoi venea partea pe care nu o înțelegeam.

„Nu-l judeca