se auzeau vocile fetelor.
Fetele mele.
— Citește scrisoarea.
Am desfăcut foaia.
Primele rânduri erau scrise de soția lui.
Nu de el.
„Dacă citești asta, înseamnă că probabil nu mai sunt aici.”
M-am oprit.
— De unde ai asta?
— Continuă.
Am citit.
Scrisoarea fusese scrisă cu două luni înainte de accident.
Cumnata mea povestea că fusese diagnosticată cu o boală gravă. Medicii îi dăduseră puțin timp. Nu le spusese fetelor și mă rugase ca, dacă se întâmpla ceva, să le protejez.
Dar apoi venea partea pe care nu o înțelegeam.
„Nu-l judeca