La serbarea de sfârșit de clasa a IV-a, o fetiță de 10 ani m-a tras de mânecă în fața școlii și mi-a șoptit: „Nene, vreți să vă faceți că sunteți tata? Doar cât fac poza cu diploma…”

înțeles că fetița asta nu evita colegele fiindcă îi erau antipatice. Le evita fiindcă îi era rușine de scaunul gol.

Am pus telefonul în buzunar. Aveam o ședință la 10, un director care mă aștepta, un raport nedus. Le-am uitat pe toate în secunda aia.

M-am lăsat pe vine, ca să fiu la înălțimea ei, și am întrebat-o cu cea mai serioasă voce de care eram în stare:

— Cum îl chema pe tatăl tău în povestea aia? Ca să nu ne încurcăm.

Ochii Ivonei s-au făcut mari. Nu-i venea să