am răspuns. „Am salvat ce a mai rămas din mine.”
Au plecat în acea dimineață cu două valize și mult prea mult orgoliu.
Vecinii se uitau pe vizor.
Pentru prima dată, nu mi-a păsat.
Am închis ușa.
Am sprijinit fruntea de ea.
Și am respirat.
În săptămânile care au urmat, casa s-a schimbat.
Nu fizic.
Ci energetic.
Biroul meu s-a întors la locul lui.
Am pus flori pe birou.
Am lucrat în liniște.
Creditul l-am plătit în continuare.
Dar acum, fiecare rată era un pas spre libertate.
Radu a încercat