La nunta fiicei mele, ginerele mi-a cerut, chiar în fața a două sute de invitați

spus, uitându-se la vânătaia de pe fața mea.

 

— Am îmbătrânit, i-am răspuns. Dar încă văd limpede.

 

I-am povestit tot. Fără să-l menajez pe Radu. Fără să-mi menajez fiica. Ion a ascultat în tăcere.

 

— Actele fermei sunt curate? m-a întrebat.

 

— Ca lacrima. Pe numele meu.

 

A dat din cap.

— Atunci e simplu.

La prânz, Radu a apărut la poartă. Fără Ana. Nervos. Sigur pe el.

— Ai greșit, bătrâne, a spus. Avocații mei sunt deja pe drum.

Ion a ieșit lângă mine.

— Domnule Popa, a spus calm,