spre Focșani.
Schimbase trei trenuri.
Petrecuse aproape toată noaptea pe drum.
Într-un vagon, o femeie o întrebase unde merge singură cu prăjitura aceea.
Doamna Aglaia zâmbise și răspunsese simplu:
— La băiatul meu. Astăzi depune jurământul militar.
Când ceremonia s-a terminat, n-am mai ținut cont de protocol.
Am urcat în fugă treptele spre tribună.
Ea a lăsat cutia jos și m-a privit cu ochii în lacrimi.
M-am oprit în fața ei.
Și, pentru prima dată în viața mea, am rostit un cuvânt pe care nu-l spusesem niciodată nimănui.
— Mamă…
A izbucnit